Challah cu nuca si scortisoara

Reteta pe care v-o prezentam azi ne-a preparat-o Flavius, un tanar pasionat de arta culinara orientala.
Reteta traditionala este una foarte simpla, ca si ingredientele ce o contineau, de altfel. Vorbim de clasica drojdie careia i se alaturau faina, apa, sarea, uleiul de floarea-soarelui, zaharul, cateva oua si eventual seminte de susan, de presarat, la final. Intre timp, modernitatea a intervenit si a imbogatit atat ingredientele din compozitie, cat si modalitatile de preparare.

Asa a ajuns ca locul apei sa il ia laptele, locul zaharului sa fie jucat de mierea de albine, si tot asa a ajuns sa se incerce si variante cu umplutura, cum este si reteta pe care am incercat-o noi. Ea are o compozitie cu aroma de scortisoara, unul dintre cele mai cunoscute mirodenii si condiment de baza in multe preparate din bucataria orientala.

A iesit un desert care aduce mult cu cozonacul nostru, dar cu specificitatea caracteristica challah-ului evreiesc.

Pregatire

Aflam ca plecam la drum prin a pune la incercare drojdia, sa o activam.

Dizolvam pliculetul de drojdie uscata, alaturi de o lingurita de zahar si cateva linguri de lapte cald, peste care presaram un varf de faina.

Lasam compozitia deoparte timp de 10-15 minute. Intr-un ibric punem la incalzit laptele. Atentie, cand acesta este cald (nu fierbinte) adaugam mierea si untul si amestecam pana toate acestea sunt topite si incorporate.

Punem deoparte compozitia, sa se raceasca.

In vasul pe care ni l-am ales pentru pregatirea aluatului punem 350 g din faina, iar in ea facem o gropita. Pune deoparte 50 grame de faina, pentru ca vom avea nevoie ulterior pentru a echilibra consistenta aluatului nostru.

Adaugam, pe rand, varful de sare, lingura de scortisoara, zaharul de Bourbon, esenta lichida si apoi incepem sa turnam treptat compozitia de lapte cu unt si miere (este foarte important ca aceasta sa se fi racit intre timp). Amestecam pana cand faina a absorbit intrega cantitate de lichid.

Tot treptat, adaugam si cele 2 oua si incepem sa framantam.

Framantare

Aluatul este luat frumos in primire de catre invitatul nostru si mutat pe blatul de lucru. Este bine luat la rost si framantat, prin impachetari succesive (aducand colturile spre mijloc si apoi intorcandu-l pe partea cealalta si reluand procesul).

Ne folosim si de restul de faina, care este adaugat treptat, pana la obtinerea unui aluat moale si elastic, pana cand nu se mai lipeste de maini. Punem aluatul la dospit intr-un vas curat pe care in prealabil il ungem cu o lingurita de ulei.

Acoperim vasul cu un stergar curat si il punem deoparte, timp de o ora si jumatate, chiar 2, intr-un loc cald.

Umplutura

Cat timp lasam aluatul sa dospeasca, in tihna, aflam cum sa preparam umplutura.

Ce invatam: folosindu-ne de un robot de bucatarie, macinam grosier nucile, nu cum suntem obisnuiti sa facem pentru cozonacul nostru traditional.

Compozitia o pregatim intr-un vas de plastic, unde cu un mixer vom prepara umplutura noastra folosindu-ne de cele 100 grame de unt adus la temperatura camerei, zaharul brun, lingura de scortisoara si nucile.

Umplutura obtinuta este una faramicioasa.

Pregatire pentru copt

Dupa cele 2 ore de asteptare, timp in care aluatul s-a dublat in volum, ne pregatim pentru “marea impleteala”, cea specifica challah-ului.

Azi invatam impletirea din 3 suluri de aluat, drept urmare vom imparti aluatul nostru dospit, in 3 parti. Aflam ca, in mod obisnuit, challah-ul e o impletitura in trei, iar fiecare parte are o semnificatie (Geneza, Exodul si Venirea lui Mesia).

Intindem, pe rand, cele 3 foi de aluat pe care intindem umplutura obtinuta.

Luam ca referinta lungimea tavii in care vom coace cozonacul nostru. Foile pe care le intindem ar trebui sa depaseasca cu cativa centimetri lungimea tavii, astfel incat, dupa impletire, sa fie cat tava.

Impletirea o vom face, urmand pasii de mai jos.
Cozonacul obtinut il mai lasam in tava, cam jumatate de ora, timp in care el va mai creste putin.

Ultimele detalii

Preincalzim cuptorul.

Batem oul pastrat pentru final, il amestecam cu un varf de zahar vanilat si ungem cozonacul impletit, chiar inainte de a-l baga in cuptor.
La o temperatura de 170 grade, timp de 40 minute, cozonacul nostru ar trebui sa se coaca, obtinand o crusta maronie si lucioasa. Interiorul va fi crocant si aromat.

Ce va mai putem spune este ca aroma de scortisoara imbogateste gustul cozonacului, facand un duo de exceptie cu nucile din umplutura.
Serviti-l pe post de desert, sau ca mic dejun, alaturi de o ceasca de ceai cu miere de albine si lamaie.

Ca sa nu mai spunem ca ar fi o surpriza mai mult decat placuta pentru prietenii invitati la o masa de pranz, de duminica.