Iii multumim ca faci cozonaci in casa!
Din ce in ce mai multi romani renunta la acest obicei si cumpara cozonaci plini de E-uri.
Nu lasa cozonacul sa devina lectie de istorie!
Daca iti place acest site, te rugam sa dai share la aceasta reteta. Sustine-ne in acest demers de a nu face uitat cozonacul!
Povestea retetei
Reteta de cozonac pe care o sa v-o arat azi e din Buzau, ne spune dumneaei. Am tras cu ochiul in stanga, in dreapta, am furat si eu. Pe cand eram tanara nu avea nimeni rabdare sa stea sa ma invete cum sa fac un cozonac pufos.
Mama cocea la vatra, in special de Paste, pasculita si cozonacei. Pe atunci nu erau forme speciale, iar cozonaceii erau copti in ceaunele de aluminiu.
Mi-o aduc aminte pe mama pregatind cu grija cuptorul, de sarbatori: il curata, baga lemne si apoi, ca sa verifice daca era incins, arunca un varf de malai, sa vada daca arde.
Sa tot fie vreo 50-60 de ani de atunci. Pe acea vreme, cozonacii nu aveau umplutura. Aluatul era framantat in copaie de lemn si se folosea untura pentru fragezirea lui.
Pregatire
Dar sa ne intoarcem la reteta de azi. Am numit-o reteta de cozonac pufos cu aluat oparit, pentru ca acesta este primul sfat primit de la bunica.
“Maica, tine minte, infierbanti laptele, topesti in el zaharul si cu el oparesti faina”.
Dar, sa o luam pas cu pas. Punem cele 2 kg de faina intr-un vas suficient de incapator, in care ne propunem sa pregatim aluatul.
Apoi, pe aragaz, infierbantam laptele si turnam peste el cele 2 cani de zahar (o cana, ne explica bunica, este o litra), amestecand pana la topirea lui.
Laptele indulcit si infierbantat se toarna peste faina cernuta pana se incorporeaza in totalitate. Apoi, o lasam deoparte sa respire si sa se raceasca. Atentie: nu adaugam imediat celelalte ingrediente.
“Ai mare grija”, spune bunica, “sa nu oparasti taicul (drojdia) pentru ca nu-ti mai creste aluatul si nu mai devine pufos!”. Intre timp ne ocupam sa topim untul, care trebuie sa fie caldut, nu fierbinte.
Intr-un vas separat, drojdia se amesteca cu o lingura de zahar, pana se lichefiaza.
🙂 Spune-i lui Dolo parerea ta despre aceasta reteta de cozonac pufos – reteta gura calnaului. Fii DoloFAN!
Framantare pentru cozonac pufos
Pana acum faina trebuie sa se fi racit. Acum aflam ca putem sa ne pregatim de prepararea propriu-zisa a aluatului: adaugam toate cele 9 oua, intregi, si amestecam.
Se adauga, pe rand, coaja de lamaie, zaharul vanilat, untul topit, iar la final, taicul (drojdia).
Apoi incepe partea dificila, dar se pare ca e dificila doar pentru unii dintre noi, pentru ca bunica Veronica nu pare sa fi depasit varsta majoratului cand vine vorba despre suflecat manecile si pus pe treaba, la framantarea aluatului.
A venit timpul sa folosim si cele 150 ml de ulei pentru a ne ajuta la framantare si pentru a obtine un aluat elastic. Simultan cu uleiul, ne mai ajutam si de cele 200 grame de faina pastrate pentru a se intrema un pic aluatul, cum spune bunica.
In cele 20 de minute legate am primit o lectie maiestrie.
Nu ne e dat prea des sa intram in spatiul sfant al bucatariei, in prag de sarbatoare, cand bunica prepara cozonacii. Pentru ca, stim cu totii, e nevoie de atentie, de indemanare, de caldura si de nitica cugetare. Bunica ne spune ca harmalaia nu face bine cozonacilor. Si ii place sa fie ea cu gandurile ei, fara alte huiete.
Dupa framantare, cand aluatul este elastic si se desprinde usor de pe degete, se acopera vasul in care a fost framantat cu un stergar curat si se lasa la caldura, sa creasca. O ora a fost de ajuns pentru a-si dubla volumul.
Umplutura
La umplutura a fost foarte simplu: a amestecat zaharul cu cacao si stafide. Nucile, spune ea, pot fi adaugate fie intregi (cum le place nepotilor ei), fie macinate.
Pregatire pentru copt
Din cele 2 kg de aluat au iesit 4 cozonaci.
🙂 Spune-i lui Dolo parerea ta despre aceasta reteta de cozonac pufos – reteta gura calnaului. Fii DoloFAN!
Noi va recomandam sa impartiti aluatul in 4 portii de la inceput, pentru ca e nevoie de cativa zeci de ani de experienta ca sa ajungi “simti la mana (aluatul)”, cum spune ea, si sa stabilesti cat aluat ai nevoie pentru a intinde o foaie.
Ultimele detalii
Rand pe rand a intins foi de aluat peste care a presarat umplutura si bucati de nuci intregi.
A uns tavile cu putin ulei, a asezat cozonacii cu grija si i-a mai lasat 15 minute, in tavi, sa mai creasca. Inainte de a-i baga in cuptor, i-a uns cu oul pastrat pentru aceasta etapa.
Dupa 35 de minute de asteptare, dolofanii au fost scosi din cuptor.
Le-am facut poze, nu foarte multe pentru ca nu am mai rabdat.
Pofta a fost prea mare sa asteptam sa se raceasca cu totul. Dar bunica a fost intelegatoare cu noi si ne-a dat dezlegare.
Va recomandam cu caldura aceasta reteta, de pregatit de sarbatori, cand casa se umple de oaspeti si veselia e in toi.
COMENTARII (0)